Reţeta de cozonac a familiei mele de cel puţin patru generaţii emoticon smile
NECESAR pentru doi cozonaci mai măricei sau pentru patru mai mititei. [Eu am făcut azi din aceste ingrediente trei mai mici şi unul mai măricel, rotund] :
- 1 kg de făină albă
- 200 g zahăr
- 5 ouă
- 100 ml ulei de floarea soarelui
- 100 g unt (fără sare, topit pe baie de apă caldă)
- 500 ml lapte
- 4 linguriţe de drojdie uscată (sau 50g proaspătă)
- 50 ml cognac sau altă tărie asemănătoare (eu am folosit whisky)
- seminţele de la o păstaie de vanilie,
- coajă de lămâie şi portocală rasă fin
- 250 g nuci măcinate (sau tocate mărunt cu cuţitul)
- 4 linguri cu cacao
- o sticluţă cu esenţă de rom
- sare
În plus: două gălbenuşuri pentru uns cozonacii, 2-3 linguriţe de seminţe de mac pentru presărat deasupra, o lingură de unt pentru uns tăvile.
Mod de preparare:
1. Am scos din timp ouăle din frigider (ca să poată ajunge la temperatura camerei), am cernut făina şi am adus la îndemână toate ingredientele şi vasele necesare.
2. Am preparat maiaua: în castronul mare (în care urma să şi frământ aluatul) am pus laolaltă
2 linguri de făină, drojdia,
o lingură rasă de zahăr şi
o jumătate de cană de lapte călduţ,
le-am amestecat bine cu un tel, apoi am acoperit castronul cu folie alimentară.
3. Am pus gălbenuşurile şi albuşurile celor 5 ouă în două vase (mai mici) diferite.
În vasul cu gălbenuşuri am adăugat
o jumătate de cană din zahărul rămas,
seminţele de vanilie,
coajă rasă de lămâie şi portocală,
un vârf de linguriţă de sare
şi am mixat totul până când s-a triplat volumul iniţial al compoziţiei.
4. Am turnat amestecul cu gălbenuşuri peste maiaua din castronul mare, am adăugat apoi
făina cernută, restul de lapte călduţ şi am frământat îndelung (aproape o oră), până ce aluatul s-a desprins atât de castron, cât şi de mâini.
5. În acel moment am început să adaug uleiul (pus într-un castronel lângă mine, în care îmi ungeam mâinile din când în când şi continuînd frământatul – nu îmi ungeam iarăşi mâinile până când uleiul adăugat anterior nu era complet absorbit de aluat).
6. Când am încorporat tot uleiul, am început să adaug, încetul cu încetul, alcoolul.
7. După ce şi alcoolul a fost absorbit complet de aluat, am început să adaug untul topit (în acelaşi fel cum am procedat şi cu uleiul).
8. Toate ingredientele fiind omogenizate, am acoperit castronul cu folie alimentară şi l-am lăsat să crească la loc cald (pe o măsuţă de lângă calorifer).
9. Apoi am pregătit umplutura cozonacilor: am mixat albuşurile cu un praf de sare până au devenit o spumă consistentă, am adăugat (pe rând) restul de zahăr, cacao, esenţa de rom şi, în final, nucile mărunţite.
10. Am uns tăvile (spălate şi uscate bine în prealabil) cu unt şi mi le-am aşezat pe masa de lucru.
11. După vreo oră, aluatul de cozonac îşi dublase volumul iniţial, aşa că am uns suprafaţa de lucru a mesei , precum şi mâinile cu puţin ulei, am răsturnat aluatul din castron şi l-am împărţit în patru bucăţi: trei - egale şi mai mici, una – ceva mai mare (pentru a face un cozonac rotund, un fel de colăcel, în tava pentru blaturi de tort).
Am întins uşor cu mâinile unse fiecare bucată, am presărat şi uniformizat umplutura de nuci, apoi am rulat aluatul cu grijă (să nu se rupă) şi apoi l-am aşezat în tăvi.
Ruloul nu trebuie să depăşească trei sferturi din înălţimea tăvii.
12. Am aşteptat apoi încă aproximativ o jumătate de oră pentru ca rulourile să crească în tăvi.
13. Între timp, am dat drumul la cuptor, lăsându-l să se încălzească la o temperatură medie spre mare (180 de grade) şi am pus într-un castronel două gălbenuşuri, o lingură de ulei şi una de lapte şi am amestecat bine compoziţia cu care trebuia să ung cozonacii.
14. Când rulourile din tavă au crescut până aproape de marginile tăvilor, i-am uns cu compoziţia pregătită (cu ajutorul unei pensule), am presărat seminţe de mac şi am pus tăvile în cuptorul încălzit.
După 10 minute, am micşorat temperatura cuptorului la 150 de grade.
După 40 de minute cozonacii erau copţi (am probat cu o scobitoare şi aluatul nu se mai lipea de aceasta) şi frumoşi rumeniţi.
Am scos tăvile, le-am lăsat să se mai răcorească, apoi am scos cozonacii şi i-am pus pe un grătar.
Unul dintre ei a fost imediat rupt, împărţit şi înfulecat de cei care erau deja ameţiţi bine de mirosul din casă, aşa că nu a avut rost să le mai explic cum că un cozonac nu se taie niciodată, dar niciodată înainte de a se răci complet.
