Este o delicatesă italiană - "pomodori secchi sott’olio".
Acolo, în Italia, roşiile se usucă la soare câteva zile, pe nişte suporţi speciali, pudrate doar cu sare, apoi se spală, se usucă din nou la soare câteva ore şi se aşază în borcănele cu mirodenii.
Mi-ar fi plăcut mult să le usuc şi eu aşa (gustul, culoarea şi aroma roşiilor uscate astfel fiind net superioare oricăror altora), dar cum nu am condiţiile necesare, le-am uscat în cuptor.
Am folosit de astă dată doar roşii cherry fiindcă din soiul acesta am avut cea mai mare recoltă.
Cele mai bune sunt, totuşi, roşiile lunguieţe, mai cărnoase şi cu mult mai puţină zeamă. Sunt aşadar mai gustoase şi necesită şi un timp mai scurt pentru uscare.
Oricare ar fi însă soiul ales, roşiile trebuie să fie proapăt culese, bine coapte (dar nu moi) şi sănătoase (fără pete, crăpături sau lovituri).
Tava se unge cu puţin ulei, se aşază hârtia de copt, care se unge şi ea cu ulei.
Se spală roşiile, se lasă să se scurgă bine, se taie în jumătăţi şi se pun în tavă.
Se pudrează cu sare, puţin piper măcinat şi se trece cu un fir de ulei de măsline peste fiecare rând de roşii din tavă.
* Mulţi presară şi busuioc şi/sau oregano uscat/e, dar eu prefer să nu-mi iasă roşiile înnegrite din pricina ierburilor şi să adaug toate mirodeniile în uleiul preparat anterior sau, ca acum, direct în borcănelele cu roşii uscate.
Se lasă cuptorul aprins la cea mai mică treaptă, se aşază tava cu roşii pe grătarul din mijloc şi se fixează uşa cuptorului puţin întredeschisă (pentru eliminarea umidităţii).
Uscarea durează, de obicei, 5-6-7 ore, în funcţie de aragaz, de mărimea roşiilor.
Roşiile mele micuţe au fost gata în 5 ore.
Borcănelele (bine închise) se păstrează într-un loc întunecat şi răcoros.
Sunt bune de mâncat peste două săptămâni. (Pentru cine are răbdare atâta vreme, desigur :) )
După 2-3 luni însă, gustul şi aspectul preparatului începe să se schimbe într-un fel nu prea plăcut, deşi nu-mi pare a fi vorba de o alterare propriu-zisă.
Şi din acest motiv, dar mai ales pentru că nu am în casă un spaţiu suficient de răcoros, eu prefer să pun în ulei doar o mică parte din roşiile uscate (două borcane de 800g) şi să le păstrez în frigider, toate celelalte lăsându-le la congelator, în punguţe mici. Atunci când se termină un borcan din frigider, prepar un altul cu roşiile uscate decongelate.
Roşiile acestea pot fi folosite în fel şi chip : ca gustare propriu-zisă, împreună cu o bucată de pâine sau turtă proaspătă; alături de brânzeturi şi preparate din carne; în salate, la mâncărurile din orez şi paste, la pizza, în tocăniţe sau sosuri etc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu