Cu aproape cinci secole în urmă, englezii au năvălit (şi) peste indieni ca să-i „civilizeze”. Atunci au descoperit ei gustul şi aromele speciale, extrem de plăcute şi foarte interesante, ale unei paste picante din fructe, legume şi mirodenii, cu care hinduşii îşi însoţeau întotdeauna felul principal de mâncare.
Pentru că indienii zdrobesc toate ingredientele cu pricina (într-o ordine anume) în mojare de piatră (înainte de a le sota în ulei de arahide) ei îşi numesc preparatul „chatni”, adică „a zdrobi”, „a pisa”. Coloniştii îi spuneau la fel, doar că-i scriau numele „CHUTNEY".
Englezii şi-au dat repede seama că descoperiseră (încă) ceva care le-ar fi putut aduce bani mulţi, aşa că au venit repede acasă cu reţeta şi au început să experimenteze felurite variante ale formulei originare, precum şi modalităţi de a le conserva (preparatul se servea proaspăt în India) şi de a le comercializa astfel.
Experimentele au fost finalizate cu mult succes iar „chutney” –ul lor a poposit, ca preparat de lux, pe mesele francezilor, dar şi în multe alte zone ale lumii, mai cu seamă prin propriile lor colonii, de unde a circulat mai departe, bucurându-se de mare căutare în Caraibe, în America Centrală şi de Sud, cu deosebire ca însoţitor exotic al cărnurilor de pui, de porc sau de peşte.
Există pe piaţă CHUTNEY-uri DULCI-ACRIŞOARE şi IUŢI, mixate fin sau cu compoziţie gen „dulceaţă”, cu nenumărate combinaţii de mirodenii, diferenţa principală dintre acestea constituind-o însă INGREDIENTUL DE BAZĂ, care poate fi unul dintr-o lungă listă posibilă :
mango, ceapă, roşii, gogonele, prune, ardei iute, coriandru, tamarin, mentă, nucă de cocos, usturoi, limetă, alune, ghimbir, mere, piersici, nectarine, pere, curmale, papaya, kiwi etc
Şi MODALITĂŢILE DE FOLOSIRE ALE CHUTNEY-ului pot fi înşirate într-o listă la fel de lungă precum cea a ingredientelor posibile, singura limită constituind-o, şi într-un caz şi în celălalt, doar imaginaţia fiecăruia.
În general însă, chutney-urile dulci-acrişoare se folosesc alături de preparate picante, iar cele iuţi, în rest.
Pot fi picurate ca sos decorativ special pe farfurii, puse pe masă într-un bol sau pot fi întinse pe felurite lipii sau turte, deosebit de gustoase fiind în combinaţie cu focaccia şi cu pâinea plată indiană (roti, chapti, paratha, puri sau naan).
Eu una l-am încercat şi cu chifteluţe şi sărmăluţe, cu diverse preparate din orez, paste sau brânză, la frigărui ori sandviciuri şi tartine, chiar ca adaus la sosuri, supe şi tocăniţe, ca şi la aproape întreaga gamă de mâncăruri italieneşti.
Pentru că indienii zdrobesc toate ingredientele cu pricina (într-o ordine anume) în mojare de piatră (înainte de a le sota în ulei de arahide) ei îşi numesc preparatul „chatni”, adică „a zdrobi”, „a pisa”. Coloniştii îi spuneau la fel, doar că-i scriau numele „CHUTNEY".
Englezii şi-au dat repede seama că descoperiseră (încă) ceva care le-ar fi putut aduce bani mulţi, aşa că au venit repede acasă cu reţeta şi au început să experimenteze felurite variante ale formulei originare, precum şi modalităţi de a le conserva (preparatul se servea proaspăt în India) şi de a le comercializa astfel.
Experimentele au fost finalizate cu mult succes iar „chutney” –ul lor a poposit, ca preparat de lux, pe mesele francezilor, dar şi în multe alte zone ale lumii, mai cu seamă prin propriile lor colonii, de unde a circulat mai departe, bucurându-se de mare căutare în Caraibe, în America Centrală şi de Sud, cu deosebire ca însoţitor exotic al cărnurilor de pui, de porc sau de peşte.
Există pe piaţă CHUTNEY-uri DULCI-ACRIŞOARE şi IUŢI, mixate fin sau cu compoziţie gen „dulceaţă”, cu nenumărate combinaţii de mirodenii, diferenţa principală dintre acestea constituind-o însă INGREDIENTUL DE BAZĂ, care poate fi unul dintr-o lungă listă posibilă :
mango, ceapă, roşii, gogonele, prune, ardei iute, coriandru, tamarin, mentă, nucă de cocos, usturoi, limetă, alune, ghimbir, mere, piersici, nectarine, pere, curmale, papaya, kiwi etc
Şi MODALITĂŢILE DE FOLOSIRE ALE CHUTNEY-ului pot fi înşirate într-o listă la fel de lungă precum cea a ingredientelor posibile, singura limită constituind-o, şi într-un caz şi în celălalt, doar imaginaţia fiecăruia.
În general însă, chutney-urile dulci-acrişoare se folosesc alături de preparate picante, iar cele iuţi, în rest.
Pot fi picurate ca sos decorativ special pe farfurii, puse pe masă într-un bol sau pot fi întinse pe felurite lipii sau turte, deosebit de gustoase fiind în combinaţie cu focaccia şi cu pâinea plată indiană (roti, chapti, paratha, puri sau naan).
Eu una l-am încercat şi cu chifteluţe şi sărmăluţe, cu diverse preparate din orez, paste sau brânză, la frigărui ori sandviciuri şi tartine, chiar ca adaus la sosuri, supe şi tocăniţe, ca şi la aproape întreaga gamă de mâncăruri italieneşti.
La toate chutney-ul s-a potrivit de minune!
O utilizare cu rezultate spectaculoase a chutney-ului este în „glazurarea” fripturilor preparate la cuptor, cu câteva minute înainte de a fi gata şi lăsată apoi să devină o crustă apetisantă.
O utilizare cu rezultate spectaculoase a chutney-ului este în „glazurarea” fripturilor preparate la cuptor, cu câteva minute înainte de a fi gata şi lăsată apoi să devină o crustă apetisantă.
Am încercat şi la friptura la grătar, dar trebuie să fii foarte atent să nu se caramelizeze prea tare. În schimb mi-a plăcut grozav picurat printre componentele diverselor frigărui.
Eu m-am jucat cu multe combinaţii de gusturi, arome şi culori ale acestui preparat, inspirându-mă din puzderia de reţete existente pe internet dar şi din bucătăriile prietenelor mele asiatice. În final, cea mai savuroasă combinaţie mi s-a părut cea formată din:
- o reducţie din 300ml oţet bun de 5-6 grade şi 150-200g zahăr brun,
- un fruct zemos,
- un fruct cu miez consistent,
- câteva roşii foarte puţin coapte şi mici (cherry sau gogonele),
- o ceapă mică,
- ardei iuţi,
- ghimbir,
- puţină sare, piper, două batoane de scorţişoară.
PREPARAREA e simplă şi rapidă:
Se spală, se curăţă şi se mărunţesc fructele, ardeii iuţi şi ceapa şi se spală gogonelele (dacă sunt prea mari, se taie în jumătăţi sau sferturi).
Se pun într-o cratiţă oţetul şi zahărul şi se lasă să fiarbă la foc mic până când lichidul capătă consistenţa unui sirop.
Se adaugă fructele şi legumele pregătite, ghimbirul ras fin, sarea, piperul, scorţişoara.
Se fierb la foc moderat până ce consistenţa compoziţiei devine ca aceea a unei dulceţi obişnuite.
Se toarnă fierbinte în borcănele fierbinţi (sterilizate în prealabil), se închid foarte bine, se înfăşoară într-un prosop gros şi se lasă să se răcească aşa.
...
Fructele care mie mi-au plăcut cel mai mult în combinaţia asta au fost mango şi grapefruit, respectiv, papaya şi grapefruit.
Acum două-trei luni mi-a ieşit un chutney superb cu...corcoduşe
Era puţin mai acruţ, mi-a plăcut mai mult în varianta asta, aşa că şi la celelalte sortimente, mai adug acum, în final, nişte zeamă de lămâie.
Merită să încercaţi un chutney - este o experienţă specială, memorabilă prin combinaţia splendidă de acru-dulce-sărat-iute şi prin bogăţia de arome şi culori.
Fără doar şi poate, cel preparat de voi înşivă este incomparabil cu oricare altul din comerţ. Poate şi (sau mai ales) graţie momentelor de relaxare şi de bucurie pe care vi le prilejuieşte.
Eu m-am jucat cu multe combinaţii de gusturi, arome şi culori ale acestui preparat, inspirându-mă din puzderia de reţete existente pe internet dar şi din bucătăriile prietenelor mele asiatice. În final, cea mai savuroasă combinaţie mi s-a părut cea formată din:
- o reducţie din 300ml oţet bun de 5-6 grade şi 150-200g zahăr brun,
- un fruct zemos,
- un fruct cu miez consistent,
- câteva roşii foarte puţin coapte şi mici (cherry sau gogonele),
- o ceapă mică,
- ardei iuţi,
- ghimbir,
- puţină sare, piper, două batoane de scorţişoară.
PREPARAREA e simplă şi rapidă:
Se spală, se curăţă şi se mărunţesc fructele, ardeii iuţi şi ceapa şi se spală gogonelele (dacă sunt prea mari, se taie în jumătăţi sau sferturi).
Se pun într-o cratiţă oţetul şi zahărul şi se lasă să fiarbă la foc mic până când lichidul capătă consistenţa unui sirop.
Se adaugă fructele şi legumele pregătite, ghimbirul ras fin, sarea, piperul, scorţişoara.
Se fierb la foc moderat până ce consistenţa compoziţiei devine ca aceea a unei dulceţi obişnuite.
Se toarnă fierbinte în borcănele fierbinţi (sterilizate în prealabil), se închid foarte bine, se înfăşoară într-un prosop gros şi se lasă să se răcească aşa.
...
Fructele care mie mi-au plăcut cel mai mult în combinaţia asta au fost mango şi grapefruit, respectiv, papaya şi grapefruit.
Acum două-trei luni mi-a ieşit un chutney superb cu...corcoduşe
Era puţin mai acruţ, mi-a plăcut mai mult în varianta asta, aşa că şi la celelalte sortimente, mai adug acum, în final, nişte zeamă de lămâie.
Merită să încercaţi un chutney - este o experienţă specială, memorabilă prin combinaţia splendidă de acru-dulce-sărat-iute şi prin bogăţia de arome şi culori.
Fără doar şi poate, cel preparat de voi înşivă este incomparabil cu oricare altul din comerţ. Poate şi (sau mai ales) graţie momentelor de relaxare şi de bucurie pe care vi le prilejuieşte.
Chutney cu papaya...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu