Pâine de casă cu nuci

Pentru un kilogram de pâine (atât au împreună cele trei pâini mici, coapte în tăvi de chec de 22/12/6 cm) este nevoie de:

• o cană de făină integrală de grâu
• o cană de făină de secară
• o cană de făină albă de grâu
• 3 linguri de seminţe (floarea soarelui, dovleac, susan)
• 3 linguri de nuci (rumenite uşor în cuptor, răcite şi curăţate de pieliţele uscate, apoi tocate cu cuţitul)
• o cană cu apă 
• 1 linguriţă (cu vârf) de sare de mare
• 1 liguriţă zahăr brun
• 2 linguri ulei
• 2 linguriţe de drojdie uscată (7 g) sau 20g drojdie proaspătă

* Se aprinde focul la cuptor şi se lasă să se încălzească foarte încet (la treapta cea mai mică).

* Se spală tăvile, se usucă şi se ung cu puţin ulei.

1. Într-un bol mic se pun drojdia, zahărul, o linguriţă de făină albă şi 3-4 linguri cu apă călduţă. Se amestecă până se omogenizează ingredientele, se acoperă bolul cu folie alimentară şi se lasă să crească la loc cald (până când compoziţia devine o spumă şi şi-a dublat volumul iniţial).

2. Într-un bol mai mare se cerne făina, se face loc în mijlocul ei, unde se toarnă drojdia crescută, sarea şi o jumătate de cană cu apă caldă şi se amestecă încet cu o lingură mare de lemn, adăugând apoi şi restul de apă caldă, toată făina trebuind să fie încorporată.

3. Se toarnă în palmă puţin ulei şi se începe frământarea cu mâna în vas, desprinzând mereu aluatul de pe pereţii bolului. Se mai picură, pe rând, două linguri de ulei de jur împrejurul bucăţii de aluat, frământând până la omogenizarea compoziţiei, adică aproximativ 5 minute.

4. Se presară peste aluat două-trei linguri cu seminţe şi două-trei cu nuci tocate şi se încorporează şi acestea.

5. Se presară masa cu puţină făină, se răstoarnă aluatul  şi se continuă încă 5 minute frământarea - aluatul trebuie să fie în final  ferm, dar elastic.

6. Într-un vas curat, presărat cu puţină făină, se pune aluatul la crescut, acoperit cu un prosop, în cuptorul încălzit (nu fierbinte!) şi unde s-a stins focul.
    Aluatul e bine crescut când îşi dublează volumul iniţial, ceea ce se întâmplă în aproximativ o oră - o oră şi jumătate.

7. Se răstoarnă din nou aluatul pe masa presărată cu făină şi se formează un rulou care se taie în trei bucăţi.
    Se ia fiecare bucată, se formează un rulou de lungimea tăvii de copt, se răsuceşte de câteva ori de capete, în sensuri opuse, şi se aşază în câte o tavă.
[Aluatul trebuie să ajungă doar până jumătatea înălţimii tăvii sau foarte puţin mai mult, pentru ca pâinea să nu se reverse din tavă în timpul coacerii.]

8. Se unge aluatul din tăvi fie cu un ou bătut cu puţin lapte, fie cu câteva linguri de lapte cald îndulcit cu o linguriţă de miere, fie doar cu apă caldă uşor îndulcită, se presară seminţele şi bucăţele mai mari de nuci şi se pun din nou la crescut la loc călduţ (până când aluatul din tăvi îşi dublează iar volumul).

9. Se înfierbântă cuptorul câteva minute la 200 de grade, apoi se aşază tăvile pe grătarul  din mijloc.
    Pâinea este bine coaptă atunci când s-a rumenit frumos, iar când se bate cu degetul pe spatele ei sună a gol.
    Atunci se scoate din cuptor şi se aşază să se răcească pe un grătar.
  

Este tare bună de mâncat chiar aşa, caldă, simplă, şi de savurat apoi un pahar cu vin bun, curat, sau poate chiar cu o ulcică de must...mmmm.... 

.... sau ca parte a unei gustări delicioase, doldora de arome şi de culori îmbietoare.

Pâinea aceasta este minunată şi pentru micul dejun, împreună cu lapte sau iaurt, miere, gem etc, dar dă o savoare specială şi salatelor (mai ales a celor care conţin şi măsline), dar şi sosurilor, tocăniţelor ori ciorbelor.

După ce se mai întăreşte puţin, se pot face nişte frigănele/frittate gustoase sau nişte crutoane deosebite pentru salate sau supe.