Aloo Gosht cu lapte de cocos

Aloo Gosht este o mâncare cu cartofi („aloo”) şi/sau cu carne („gosht”) gătită în mod curent în nordul Indiei şi al Pakistanului. Cuprinde, aşadar, o bogăţie de arome specifice mirodeniilor obişnuite ale acestei zone, motiv pentru care astăzi este apreciată în multe alte ţări ale lumii, cu deosebire în Marea Britanie, acolo unde este cunoscută sub denumirea mai simplă de „curry cu cartofi şi carne”.

[Prin „curry”, genul de mâncare atât de obişnuit în UK, se înţelege legume fierte cu sau fără carne şi care conţin mirodenii indiene: haldi (turmenic/curcuma), garam masala, coriandru, scorţişoară,  cumin ( chimion) , piper, usturoi şi ghimbir. Cuvântul „curry” este anglicizarea indianului „kari” (= „sos”), pronunţia rămânând aceeaşi.]

Carnea folosită în mod tradiţional pentru Aloo Gosht [se pronunţă „alu-goşt”] este cea de miel sau de oaie, dar în UK se găteşte în mod obişnuit cu carne de pui.

Adaosul de lapte de cocos este o inovaţie englezească şi care completează de minune savoarea preparatului originar. În plus, dă o consistenţă fină, cremoasă, sosului. Iar de când am descoperit asta, am început să folosesc laptele de cocos şi în alte tocăniţe sau sosuri cu acelaşi efect savuros. Merită să încercaţi!

Pentru a prepara patru porţii de ALOO GOSHT CU LAPTE DE COCOS, am avut nevoie de:

1 kg de carne de miel  (cu os)    

3 cepe 

4 cartofi

700g roşii

ardei iuţi

6 căţei de usturoi

3cm dintr-o bucată de ghimbir  

câte o linguriţă din fiecare mirodenie sub formă de pulbere:

coriandru

garam masala

turmeric (haldi/curcuma)


apoi o linguriţă de seminţe de chimion (cumin), sare, piper, 50g ulei şi o conservă cu lapte de cocos (400g).


MOD DE PREPARARE:

  1. Am spălat carnea şi am lăsat-o într-o strecurătoare.

  2. Am curăţat şi am spălat legumele. Apoi am tăiat ceapa "peştişori"/julien, ardeii iuţi - în rondele, am decojit roşiile şi le-am tăiat feliţe, am ras pe răzătoarea mică ghimbirul şi usturoiul.

  3. Am pus pe foc moderat o cratiţă încăpătoare, cu fundul mai gros, am lăsat uleiul să se înfierbânte, apoi am pus ceapa, seminţele de chimion şi puţină sare, apoi am acoperit cratiţa şi am lăsat ceapa la înăbuşit, amestecând din când în când, până când ceapa a devenit aurie.

 4. În acel moment am adăugat carnea, am amestecat bine totul şi am pus din nou capacul, lăsând totul la înăbuşit câteva minute, adică până când carnea s-a albit.

 5.  Atunci am adăugat usturoiul, ghimbirul şi ardeiul iute,

 am amestecat din nou bine totul, am acoperit cratiţa şi am micşorat focul pentru a pătrunde bine în carne noile gusturi şi arome. Se mestecă des în cratiţă (cu o lingură de lemn) şi pentru a se putea aroma bine totul, dar şi pentru a nu lăsa să se lipească şi să se ardă sosul format de fundul cratiţei.

   6. După câeva minute am adăugat mirodeniile pulbere: turmericul, coriandrul şi doar un vârf de linguriţă de garam masala. Am omogenizat totul şi am acoperit din nou, lăsând la înăbuşit carnea cu toate aromele, având grijă să amestec des.

  7. Când s-a evaporat tot lichidul format iar carnea a început să se lipească de cratiţă, am adăugat roşiile, am amestecat, am pus capacul şi am lăsat să se "topească" roşiile încet, amestecând mereu.

  8. Am adăugat cartofii tăiaţi în sferturi şi apă caldă cât să acopere totul, încă un vârf de linguriţă de garam masala, am acoperit craţiţa şi am mărit un pic flacăra aragazului pentru a fierbe bine atât carnea cât şi cartofii. Am amestecat periodic încercând cu o furculiţă să văd când toate devin bine fierte. A fost nevoie, pentru asta, să mai adaug o jumătate de cană de apă.

9. În final, am adăugat laptele de cocos,

am amestecat totul bine, am micşorat focul la minimum şi am lăsat să mai fiarbă, acoperit, cam 3 minute.











10. Am stins focul şi am lăsat cratiţa acoperită încă vreun sfert de oră,

timp în care am copt turtele de grâu şi am scos murăturile şi vinişorul rubiniu din cămară.












Am pus mâncarea în farfurii, am presărat  frunze proaspete de coriandru tocate mărunt şi...aproape că m-am săturat doar cu vârtejul ameţitor de arome! :)

* Acest fel de mâncare se face cu sosul mai concentrat, aşa cum l-am făcut eu acum, sau mai subţire (prin adăugarea de apă). Uneori, atât de mult şi de subţire, încât pare a fi o supă sau o ciorbă. De altfel, hinduşii numesc aceste mâncăruri cu sos mult "shorba"! :)

Iar ei preferă să-şi pregătească astfel aloo gosht-ul, mai ales că e destul de scumpă carnea, dar şi pentru că se satură mai bine mâncându-l şi cu turte (naan, roti) mai multe, dar şi cu porţii consistente de orez Basmati, fiert simplu, doar cu puţină sare.