Pâine de casă cu nuci

Pentru un kilogram de pâine (atât au împreună cele trei pâini mici, coapte în tăvi de chec de 22/12/6 cm) este nevoie de:

• o cană de făină integrală de grâu
• o cană de făină de secară
• o cană de făină albă de grâu
• 3 linguri de seminţe (floarea soarelui, dovleac, susan)
• 3 linguri de nuci (rumenite uşor în cuptor, răcite şi curăţate de pieliţele uscate, apoi tocate cu cuţitul)
• o cană cu apă 
• 1 linguriţă (cu vârf) de sare de mare
• 1 liguriţă zahăr brun
• 2 linguri ulei
• 2 linguriţe de drojdie uscată (7 g) sau 20g drojdie proaspătă

* Se aprinde focul la cuptor şi se lasă să se încălzească foarte încet (la treapta cea mai mică).

* Se spală tăvile, se usucă şi se ung cu puţin ulei.

1. Într-un bol mic se pun drojdia, zahărul, o linguriţă de făină albă şi 3-4 linguri cu apă călduţă. Se amestecă până se omogenizează ingredientele, se acoperă bolul cu folie alimentară şi se lasă să crească la loc cald (până când compoziţia devine o spumă şi şi-a dublat volumul iniţial).

2. Într-un bol mai mare se cerne făina, se face loc în mijlocul ei, unde se toarnă drojdia crescută, sarea şi o jumătate de cană cu apă caldă şi se amestecă încet cu o lingură mare de lemn, adăugând apoi şi restul de apă caldă, toată făina trebuind să fie încorporată.

3. Se toarnă în palmă puţin ulei şi se începe frământarea cu mâna în vas, desprinzând mereu aluatul de pe pereţii bolului. Se mai picură, pe rând, două linguri de ulei de jur împrejurul bucăţii de aluat, frământând până la omogenizarea compoziţiei, adică aproximativ 5 minute.

4. Se presară peste aluat două-trei linguri cu seminţe şi două-trei cu nuci tocate şi se încorporează şi acestea.

5. Se presară masa cu puţină făină, se răstoarnă aluatul  şi se continuă încă 5 minute frământarea - aluatul trebuie să fie în final  ferm, dar elastic.

6. Într-un vas curat, presărat cu puţină făină, se pune aluatul la crescut, acoperit cu un prosop, în cuptorul încălzit (nu fierbinte!) şi unde s-a stins focul.
    Aluatul e bine crescut când îşi dublează volumul iniţial, ceea ce se întâmplă în aproximativ o oră - o oră şi jumătate.

7. Se răstoarnă din nou aluatul pe masa presărată cu făină şi se formează un rulou care se taie în trei bucăţi.
    Se ia fiecare bucată, se formează un rulou de lungimea tăvii de copt, se răsuceşte de câteva ori de capete, în sensuri opuse, şi se aşază în câte o tavă.
[Aluatul trebuie să ajungă doar până jumătatea înălţimii tăvii sau foarte puţin mai mult, pentru ca pâinea să nu se reverse din tavă în timpul coacerii.]

8. Se unge aluatul din tăvi fie cu un ou bătut cu puţin lapte, fie cu câteva linguri de lapte cald îndulcit cu o linguriţă de miere, fie doar cu apă caldă uşor îndulcită, se presară seminţele şi bucăţele mai mari de nuci şi se pun din nou la crescut la loc călduţ (până când aluatul din tăvi îşi dublează iar volumul).

9. Se înfierbântă cuptorul câteva minute la 200 de grade, apoi se aşază tăvile pe grătarul  din mijloc.
    Pâinea este bine coaptă atunci când s-a rumenit frumos, iar când se bate cu degetul pe spatele ei sună a gol.
    Atunci se scoate din cuptor şi se aşază să se răcească pe un grătar.
  

Este tare bună de mâncat chiar aşa, caldă, simplă, şi de savurat apoi un pahar cu vin bun, curat, sau poate chiar cu o ulcică de must...mmmm.... 

.... sau ca parte a unei gustări delicioase, doldora de arome şi de culori îmbietoare.

Pâinea aceasta este minunată şi pentru micul dejun, împreună cu lapte sau iaurt, miere, gem etc, dar dă o savoare specială şi salatelor (mai ales a celor care conţin şi măsline), dar şi sosurilor, tocăniţelor ori ciorbelor.

După ce se mai întăreşte puţin, se pot face nişte frigănele/frittate gustoase sau nişte crutoane deosebite pentru salate sau supe.

Ulei aromat şi picant

Ardei iute, 
feliuţe de morcov, ghimbir, ceapă şi usturoi, 
salvie, rozmarin, 
boabe de piper,
dafin,
ulei.

Pentru salate, sosuri, supe şi ciorbe, pentru stropit feliile de pâine prăjite în cuptor pentru tartine şi crutoanele preparate în casă, pentru aluatul de focaccia sau felurite alte tipuri de pâine, pentru marinarea cărnii pentru fripturi etc.

Rulouri cu vinete

"Tu hai un cuore siciliano!", mi-a spus odată un...sicilian.
Se ţinea de...tarantelle, na! 
Adevărul e că am, mai degrabă, un stomac de sicilian - mă dau în vânt după mâncărurile lor simple, rapide, sănătoase şi pline de arome ameţitoare.

Cum sunt şi aceste rulouri cu vinete sau "involtini di melanzane", de care mi s-a făcut azi dor!

Se taie vinetele felii, pe lungime, se frig iute pe grătar, se scot pe o farfurie şi se condimentează cu puţin oregano, sare şi piper şi se stropesc cu pic de ulei de măsline.

Se aşează apoi la un capăt al fiecărei felii de vânătă câte o bucăţică de mozzarella (sau caşcaval) şi una de prosciuto (sau costiţă afumată, sau piept de pui fript ori fiert etc), se rulează şi se aşează în vasul de copt.

Într-o tigaie se încinge puţin ulei de măsline, se adaugă unul-doi căţei de usturoi tocaţi mărunt (sau raşi) şi se adaugă pulpă de roşii.

După câte clocote, se adaugă busuioc, sare, piper şi, eventual, un vârf de linguriţă de zahăr.

Se toarnă sosul peste rulourile din vas şi se dă la cuptorul încins pentru vreun sfert de oră.

Se servesc fierbinţi, presărate cu parmezan.

Merge bine lângă ele şi o garnitură de paste sau orez, dar şi o salată de crudităţi.

Salată de legume marinate

 Se spală şi se taie sau se rad legumele preferate şi se pun într-un bol mai adânc, aşezând usturoiul ras / pisat la urmă, grămăjoară deasupra tuturor celorlalte. 

Eu am pus de data asta ardei gras, dovlecei, praz, ceapă, conopidă, morcov, usturoi.

Se încinge apoi puţin ulei (cam 50 ml), se toarnă peste grămăjoara de usturoi şi se amestecă repede.

Se adaugă oţet sau/şi zeamă de lămâie, sare, piper, chilli şi orice alt condiment vă place.

Se amestecă totul bine, se acoperă bolul şi se lasă la rece cel puţin 6 ore.

Se combină excelent cu iaurt  sau cu salată verde şi se aşază confortabil lângă (aproape) orice fel de mâncare.

Se păstrează zile în şir în borcănele, la frigider.

Salată dietetică de vinete

O salată de vinete dietetică - fără maioneză, doar cu puţin ulei de măsline aromat şi picant. 

Vinetele sunt coapte direct pe flacăra aragazului şi nu sunt făcute spumă, ci tocate ceva mai mare şi amestecate doar puţin cu un tel. Îmi place mult să simt pe îndelete textura şi aroma grozavă a vinetelor coapte 

Uneori, când am la masă persoane care digeră greu vinetele, adaug şi un dovlecel mic, fiert, bine scurs şi sfărâmat apoi împreună cu vinetele.
Ajută mult.

Roşii uscate conservate în ulei aromat

Este o delicatesă italiană - "pomodori secchi sott’olio".

Acolo, în Italia, roşiile se usucă la soare câteva zile, pe nişte suporţi speciali, pudrate doar cu sare, apoi se spală, se usucă din nou la soare câteva ore şi se aşază în borcănele cu mirodenii.

Mi-ar fi plăcut mult să le usuc şi eu aşa (gustul, culoarea şi aroma roşiilor uscate astfel fiind net superioare oricăror altora), dar cum nu am condiţiile necesare, le-am uscat în cuptor.

Am folosit de astă dată doar roşii cherry fiindcă din soiul acesta am avut cea mai mare recoltă. 

Cele mai bune sunt, totuşi, roşiile lunguieţe, mai cărnoase şi cu mult mai puţină zeamă. Sunt aşadar mai gustoase şi necesită şi un timp mai scurt pentru uscare.

Oricare ar fi însă soiul ales, roşiile trebuie să fie proapăt culese, bine coapte (dar nu moi) şi sănătoase (fără pete, crăpături sau lovituri).

Tava se unge cu puţin ulei, se aşază hârtia de copt, care se unge şi ea cu ulei.

Se spală roşiile, se lasă să se scurgă bine, se taie în jumătăţi şi se pun în tavă.

Se pudrează cu sare, puţin piper măcinat şi se trece cu un fir de ulei de măsline peste fiecare rând de roşii din tavă.

* Mulţi presară şi busuioc şi/sau oregano uscat/e, dar eu prefer să nu-mi iasă roşiile înnegrite din pricina ierburilor şi să adaug toate mirodeniile în uleiul preparat anterior sau, ca acum, direct în borcănelele cu roşii uscate.

Se lasă cuptorul aprins la cea mai mică treaptă, se aşază tava cu roşii pe grătarul din mijloc şi se fixează uşa cuptorului puţin întredeschisă (pentru eliminarea umidităţii).

Uscarea durează, de obicei, 5-6-7 ore, în funcţie de aragaz, de mărimea roşiilor.

Roşiile mele micuţe au fost gata în 5 ore.

Se scot să se răcească pe un grătar (lăsate în tavă, se umezesc iarăşi dedesubt), apoi se aşază în borcănele sterilizate împreună cu mirodeniile - busuioc, usturoi şi ardei iute, dafin, boabe de piper, feliuţe de ghimbir.

Borcănelele (bine închise) se păstrează într-un loc întunecat şi răcoros.
Sunt bune de mâncat peste două săptămâni. (Pentru cine are răbdare atâta vreme, desigur :) )

După 2-3 luni însă, gustul şi aspectul preparatului începe să se schimbe într-un fel nu prea plăcut, deşi nu-mi pare a fi vorba de o alterare propriu-zisă.

Şi din acest motiv, dar mai ales pentru că nu am în casă un spaţiu suficient de răcoros, eu prefer să pun în ulei doar o mică parte din roşiile uscate (două borcane de 800g) şi să le păstrez în frigider, toate celelalte lăsându-le la congelator, în punguţe mici. Atunci când se termină un borcan din frigider, prepar un altul cu roşiile uscate decongelate.

Roşiile acestea pot fi folosite în fel şi chip : ca gustare propriu-zisă, împreună cu o bucată de pâine sau turtă proaspătă; alături de brânzeturi şi preparate din carne; în salate, la mâncărurile din orez şi paste, la pizza, în tocăniţe sau sosuri etc.

Prăjitură simplă cu cremă de iaurt şi fructe

Se face o foaie mai groasă de pandişpan, într-o tavă de aproximativ 36 /28 /4 cm, din :

• 6 ouă
• 6 linguri de zahăr
• 6 linguri de făină
• 2 linguri de ulei
• un vârf de linguriţă de sare
• un plic cu zahăr vanilat.

* Se unge tava cu ulei sau unt şi se presară puţină făină;

* Se dă drumul la cuptor la foc moderat (180 grade)

1. Se separă albuşurile de gălbenuşuri - albuşurile se pun într-un castron mai mare şi adânc; gălbenuşurile - într-unul mic.
2. Se pune sarea în castronul cu albuşuri şi se mixează până devin o spumă densă.
3. Se adaugă, rând pe rând, cele 6 linguri de zahăr şi plicul de zahăr vanilat mixând în continuare.
4. Se amestecă gălbenuşurile cu uleiul şi se adaugă şi acestea, treptat, în compoziţia de albuşuri.
5. Se lasă deoparte mixerul / telul, se presară peste spumă 3 linguri cu făină, se amestecă încet, de sus în jos, cu o lingură sau o paletă de lemn, se presară şi celelalte 3 linguri cu făină şi se omogenizează şi acestea.
6. Se răstoarnă compoziţia în tava pregătită, se nivelează uşor şi se pune la cuptorul încălzit, pe treapta mijlocie.

* Nu se deschide cuptorul în primele 10-15 minute.

* Pandişpanul este gata când e rumen-auriu.

Se scoate tava şi se lasă să se răcorească aşa.

Se prepară crema:

Se amestecă un borcan mic (300-350g) din gemul preferat (sau cu dulceaţă scursă de sirop) cu 500g iaurt.

                                                                                                   

Eu am avut acum unul pregătit cu ceva vreme în urmă din mango, grapefruit şi mandarine.

Se mixează 300ml smântână pentru frişcă până devine consistentă, 
se adaugă treptat, mixând în continuare,

zahăr (tos sau pudră) după gust 
şi sucul de la o lămâie şi o portocală.


Se amestecă uşor crema de iaurt cu frişca.


* Dacă iaurtul este unul foarte bun şi puţin mai gras, se poate renunţa la frişcă. În acest caz se dublează cantitatea de iaurt folosită.




       Într-o tavă sau platou se toarnă aproximativ o treime din cremă, se taie o jumătate din foaia de pandişpan şi se se aşază deasupra.

Se storc o lămâie şi un grapefruit 
(sau o portocală)

iar sucul obţinut se îndulceşte, după gust, cu miere. Se toarnă o jumătate din el,cu lingura, peste foaia de pandispan din platou.

Se întinde încă un strat de cremă şi peste acesta se aşază şi cealată jumătate de foaie de pandişpan, care va fi însiropată ca şi prima.

Se toarnă restul de cremă şi se ornează cu fructe.

Se lasă la rece cel puţin o oră şi...gata! :)

Pâine cu cartofi

Este o pâine cu miez mai dens, cu o textură aparte şi cu un gust special, de neuitat dacă ai gustat-o măcar o dată.

Cel mai repede se prepară atunci când rămâne piure de cartofi de la o masă ori avem deja cartofi fierţi în coajă pentru vreo salată.

Atunci se pune piureul de cartofi (rece, cam 300g, adică o mână bună) sau 2 cartofi mijlocii fierţi (daţi pe răzătoarea mare) într-un castron încăpător, se adaugă 500g de făină, o linguriţă de sare şi maiaua preparată, între timp, din 3 linguriţe cu drojdie uscată lăsată să se dizolve şi să crească împreună cu o linguriţă de zahăr şi una de făină.

Se adaugă, puţin câte puţin, apă caldă (de preferat, apa în care au fiert cartofii) până când se formează un aluat dens. 

Se frământă câteva minute, până când aluatul se omogenizează, apoi se toarnă două linguri cu ulei şi se continuă frământarea până şi acesta este încorporat.

Se presară pe masă o mână de făină, se răstoarnă aluatul din castron şi se mai frământă câteva minute aluatul cu făina, eventual adaugând încă puţină făină dacă este nevoie ca aluatul să capete consistenţa necesară.

Se pune aluatul la crescut într-un castron presărat cu făină, într-un loc cald - cel mai bine în cuptorul încălzit puţin (nu fierbinte, doar cald!) apoi stins.

După ce aluatul şi-a dublat volumul iniţial, se răstoarnă din nou pe masa presărată cu făină, se mai frământă doar puţin, cât să-i putem da pâinii forma dorită şi se aşază apoi în tava unsă cu puţin unt sau ulei.

Se lasă iarăşi să crească aluatul la loc cald, până când îşi dublează volumul.   

Se înfierbântă cuptorul şi se pune pâinea la copt la 180 de grade. 

Pentru a obţine o coajă mai crocantă, se măreşte temperatura iniţială a cuptorului până la 220 de grade, iar după 10-15 minute se reduce la 180 de grade.

Se scoate pâinea din tavă şi se lasă să se răcească pe un grătar.